Un roman al lui Mitică: „Pompei Fregatta”

Artă şi inginerie. Inginerie şi artă sau arta ingineriei? Ori ingineria artei? Un joc de cuvinte, domenii aparent fără legătură, dar cu toate acestea se îmbină atât de frumos, mai ales la mine la şcoală. Am o mulţime de colegi, ingineri, care „se joacă” cu arta şi de-a arta. Unii scriu poezii, alţii compun rebusuri, ceilalţi inventează sisteme ori roboţi, însă unul dintre ei, fără să am tendinţa să pun în umbră pe cineva, îi întrece pe toţi.

Inginereşte, Mitică pictează, sculptează şi scrie

Dumitru Coşereanu, alias Mitică, un inginer plin de talente. Debordează de imaginaţie, deseori filosofică, şi era firesc să îşi pună această imaginaţie pe pânză, să cioplească lemnul şi, când toate acestea nu au mai fost de-ajuns a început s-o scrie. Şi a scris. Sute de pagini rupte din EL. Din acele momente în care nu a mai ştiut care este limita dintre vis şi realitate, dintre TOT şi NIMIC.

Primul său roman, „Studiu în gri. (Despre nimic şi încă ceva)” a văzut lumina tiparului în 2012, la Editura Editgraph, din paginile căruia se desprinde „filosofia lui Mitică”. El are stilul său, de neconfundat, un stil aparent alambicat, dar plin de sensuri.

Nu s-a oprit din scris şi nici din celelalte preocupări. Aşa că imaginaţia lui s-a aşternut iară pe colile albe şi, uşor uşor, Mitică a scris gândurile sale în al doilea roman, cu un titlu aproape mitologic:

„Pompei Fregatta”

Am primit-o, am citit-o şi, evident, l-am regăsit pe Mitică. Vorbele sale pe care le ascultam, uneori, când ne sorbeam cafeaua în pauze, ori descrieri ale picturilor şi sculpturilor sale. Am regăsit-o sub formă de personaj pe Matilda (Eva-bufă), pe care o ştiam chiar din stadiul de schiţă. Femeia învăluită de un şarpe. Frumos!

Capitole întregi, în care personajul principal, Pompei, vorbeşte cu personaje închipuite şi, de fapt, se vede în propria oglindă.

Atât de la mine.Veţi descoperi cumva şi singuri dacă citiţi cartea. Nu sunt critic şi nu aş putea descrie mai frumos decât colegele mele, Nicoleta Hurmuzache şi Ana Maria Cornilă, artiste şi ele în domeniul literar, din care voi extrage câte un paragraf de la fiecare.

„Romanul de faţă este o opera aperta care îţi înrămează poarta către suflet, este frunza pusă pe rană care te vindecă de viaţă, este lupta cu şopârla din care înveţi să fii un luptător frenetic, este ceasul orb când plăteşti îndoit păcatul primordial, dar simultan reînvii ochiul divin al interiorităţii, este nimicul colorat în nimic, în ceva, în infinit, în alb şi negru” (Nicoleta Hurmuzache Hristu);

„Protagonistul este în esenţă un erou pygmalionic, stăpânit de fantasmele iubirii şi artei, într-un complicat proces de substituire a realului cu simulacrul reconvertit în real. (…) Reveria pygmalionică îşi dezvălui sensurile într-un monolog pe care Fregatta îl adresează statuii: <Prefer să mă uit la tine ca la o iluzie inutilă. Să te rememorez ori de câte ori am să poposesc la marginea realităţii, să te văd cu toate ale tale, cu gândurile gândite şi negândite>(Ana Maria Cornilă Norocea)

Lansarea cărţii „Pompei Fregatta” (apărută la Editura Pim, 2015, 200 pagini) va avea loc la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” din Focşani, în „Săptămâna Altfel”, marţi, ora 17, la bibliotecă.

 cosereanu

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
Împarte altoraShare on Facebook37Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someone
 

2 comments

Lasă un răspuns