Tu știi să traversezi strada?

Nu de puține ori mi se întâmplă să observ, alteori chiar să analizez expres, câți dintre cei care intenționează să traverseze o stradă nesemaforizată știu să și facă asta?

Ar fi un exercițiu bun pentru orice curios. Să stea la o margine de trecere de pietoni fără semafor, prefăcându-se că așteaptă ceva, dar uitându-se după intențiile și acțiunile celorlalți.  Poate că veți spune că e pierdere de vreme, mai ales în acest secol al vitezei care ne macină timpul de așteptare, chiar și la o trecere de pietoni. V-ați pune chiar dumneavoastră întrebarea dacă ați fost pus în postura de a nu mai ține cont de nicio regulă pentru că, nu-i așa?… mereu există o scuză! Dar oare, chiar au pietonii toate drepturile și asta i-ar împiedica să acorde un minim de respect șoferului angajat în trafic? Ori șoferii care opresc ar trebui să aibă toate obligațiile? Nu discutăm Codul Rutier, ci discutăm despre granițele dintre bun simț, empatie, etică, respect față de tot ce ne înconjoară, respect reciproc pentru timp și spațiu, care de fapt aparțin tuturor categoriilor, nu doar nouă înșine, discutăm despre transpunerea în pielea celuilalt. Când ne vom lipsi de egoism și când ne vom gândi și la ceilalți care au nevoie de atenția noastră?

Aproape nimeni nu mai știe să treacă strada

Nu vorbim despre ritmul cu care trec oamenii, în mod firesc, strada, pentru că, să recunoaștem, mai există și excepții, dar le excludem din discuție. În orice moment al zilei, poți să stai la o margine de bulevard unde, se știe, traficul este infernal, mai ales când semaforul de la 400 m depărtare devine verde. Și, când devine coloana de mașini cea mai mare și se apropie cel mai mult de trecere, vezi câte unul sau una aventurându-se pe trecere fără nici cea mai mică intenție de a se asigura dacă mașinile pot opri în siguranță. Nici nu vă imaginați cât de des mi-e dat să observ așa ceva, cu dezamăgire.  Cel mai grav este atunci când trecerea de pietoni se află pe o stradă unde circulă mașini de mare tonaj. Există un asemenea loc. Îl văd zilnic. Un loc unde tineri de la trei licee diferite se aventurează pe trecere continuu, fără oprire. În șir indian sau european, uneori trec și când se apropie o ambulanță, o mașină de pompieri, când mai trec coloane de șenilate în exercițiu și tot așa. Vară sau iarnă, același obicei. Nu mai gândește nimeni dacă mașina are frânele bune sau distanță de frânare suficientă. Pietonul se angajează în traversarea străzii fără să mai gândească la aceste detalii sau să verifice stânga-dreapta, așa cum ar fi trebuit să știe și să învețe încă de la grădiniță.

Ce ne facem cu adulții?

Adulții nu sunt mai prejos. Mi-amintesc că în urmă cu peste 20 de ani, pe o stradă din zona Pieței Moldovei, o doamnă, ce părea venită din zona rurală, mergea puțin dezorientată în afara trotuarului. Un taximetrist grăbit a coborât geamul și i-a strigat să fie atentă pentru că nu e ”la munte pe cărare”. Cei drept, la munte sau la șes, pe drum sau pe cărare, este cu totul altfel decât în aglomerația orașului. Dar nici orășenii nu știu a merge pe stradă și nici să o traverseze, mai ales într-o perioadă în care numărul mașinilor nu mai poate fi comparabil cu cel existent în urmă cu peste două decenii. Deseori observ adulții care-și duc copiii de mână. Și aceștia greșesc. Nu sunt eu ”lupul moralist”, dar cred că uităm, din graba cu care ne trăim zilele și momentele, să ne mai gândim la unele aspecte foarte importante. Copiii nu pot fi ținuți de mână spre partea carosabilă, iar atunci când se traversează strada, mai ales cea nesemaforizată, adultul trebuie să știe că exemplul oferit copilului este foarte important. Dar de unde oare să plece educația? Tineri cu căști în urechi, cu ochii în gadgeturi, mame grăbite cu copiii de mână pășind orbește pe carosabil, femei ieșite de la biserică cu broboada peste ochi, bărbați grăbiți sau negrăbiți alergând, adolescente care-și verifică rujul în mers, personaje din toate categoriile taie calea mașinilor doar pentru faptul că au o trecere de pietoni a lor. Nu este o emitere de judecăți aici, este vorba despre o constatare directă și tristă. Da, este adevărat că trecerea de pietoni este făcută tocmai pentru ei, dar conduita rutieră, pietonală, socială în general, nu necesită legi, direcții sau ”trasări cu vopsea”. Necesită conștiință, răbdare și viziune. Stânga-dreapta! ”Slow-down, keep calm” cum s-ar spune în limbaj universal. Din ce în ce mai mulți oameni nu mai știu să traverseze strada!  Sau nu mai vor să știe? E Trist!

Notă: Articolul a fost publicat în Revista Activ Press, luna mai, 2017

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
Împarte altoraShare on Facebook5Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someone
 

Lasă un răspuns