Soveja, stațiunea distrusă de ignoranță

Am citit, recent, câteva articole cu privire la starea staţiunii Soveja, cândva o ”Perlă a Vrancei” şi considerată, mai mult sau mai puţin greşit, cea mai ozonată staţiune, greşit pentru că noţiunea de ozonat se referă strict la concentraţia de ozon din stratosferă şi nu concentraţia de oxigen din troposferă.

Dar să trecem peste acest aspect.

Am revenit in Soveja in luna octombrie 2015. Ce am găsit acolo? Praful nesimțirii.

Demult, staţiunea era oxigenată de abundenţa vegetaţiei de conifere care acum este mai mult dezrădăcinată. Peste tot pe unde mergi vezi arbori scoşi din rădăcină, chipurile, după vreo furtună naturală, nu după una antropică. Eh! Zeci de ani au stat arborii la locul lor şi, brusc, a venit aşa o furtună de i-a pus pe toţi la pământ!

Tot în acord cu ”natura”, calamităţile legate de diferenţele termice extreme au făcut nişte cratere în asfalt de zici că au căzut meteoriţii care nu au reuşit să aterizeze pe Lună, că deh, asfaltul a fost scump şi plombarea nu a fost o prioritate pentru niciun mandat al primarului, ci doar asfaltarea drumului prin Poiana Punga, până la lizieră. Asta da prioritate! Să se abată câte o maşină să privească sculpturile desfiinţate deja către un punct de belvedere. Eh nah! Care belvedere? Asupra ce? Nu a mai rămas nimic! Doar ipocrizie şi, mai ales, indiferenţa pentru o staţiune care ar fi trebuit să atragă mii de turişti! Miile de turişti care ar fi ales să se odihnească după lunile de stres acumulat la serviciu, într-o societate nerecunoscătoare în forţa umană! Forţă de muncă ce nu mai este motivată nici măcar cu o promisiune a unui proiect de lege care rămâne veşnic proiect până la noua schimbare a administraţiei.

Staţiunea Soveja a fost staţiunea copilăriei mele pentru că, în acea vreme, mergeam în excursie cu clasa şi stăteam în una dintre vilele disponibile, deja părăginite acum, şi admiram covorul de ace de pin pe care călcam ca pe un covor persan. Era ceva nemaipomenit pentru mine, eu care veneam dintr-o localitate de câmpie din judeţul vecin şi care nu cunoştea altceva decât salcâmul rătăcit prin curţile oamenilor.
Mai târziu, în adolescenţă, mi-am petrecut vacanţele de vară la colegele mele de liceu din Vizantea şi Soveja. Alergam peste dealuri, pe păşuni şi prin pădure de la o localitate la alta, iar serile de weekend dansam în clubul din Soveja unde se adunau, în vacanţă, o mulţime de tineri de vârsta mea, din toata ţara.
Nu mi-amintesc vacanţe mai minunate ca atunci, iar acum totul e pustiu!

Pustiu ca pe LUNĂ, că tot veni vorba de meteoriţi!

O ignoranţă greu de iertat şi pentru care nu găseşti explicaţii de la nivelul unui cetăţean normal!
Atâţia ani de ignoranţă şi de nepăsare, în timp ce alte staţiuni din ţară accesează fonduri europene, amenajează baze de agrement, piscine, jacuzzi, SPA, spaţii de cazare, captări de ape termale sau minerale, iar noi ne limităm la a ne lăuda cu câte un filmuleţ despre ce potenţial minunat avem pe canale TV internaţionale, dar ce păcat de potenţial, dacă nu avem baza necesară primirii turiştilor şi nici fapte concrete pentru care să fim optimişti că vom câştiga şi ceva de pe urma turismului!

Un judeţ frumos, condus defectuos! O concluzie reală şi tristă! (Alexandra TĂTARU)

Articol publicat în Ziarul de Vrancea, 20 februarie 2016

12336007_1056618824383311_406891399_n 12336014_1057160007662526_1751524859_n  12336317_1057159540995906_1531375937_n12351020_1057159870995873_269028654_n

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
 

Lasă un răspuns