Şcoala „pe roţi”

De vreo trei ani, o săptămână din luna aprilie este dedicată activităţilor care angrenează elevii în activităţi menite să-i determine „să ştie mai multe, să fie mai buni”. Este într-adevăr o metaforă, pentru că nu poţi şti mai multe şi să fii mai bun cu doar o săptămână la dispoziţie pe an. Educaţia, fie ea şi extraşcolară, nu se rezumă la şapte zile, ci este continuă. „Şă ştii mai multe şi să fii mai bun” reprezintă în sine esenţa şcolii tradiţionale, la care se adaugă plusul de cunoştinţe acumulat în afara şcolii prin activităţi individuale sau de grup. În România se poate vorbi despre „egalitatea de şanse” în adevăratul sens al cuvântului?

Evoluţia ştiinţei şi tehnologiei adaugă un plus de valoare şcolii tradiţionale. Nu mai sunt suficiente instrumentele tradiţionale de predare-învăţare, ci trebuie să ţinem pasul cu toţii (pedagogi-elevi-părinţi-comunitate) la fluxul informaţional rapid şi imens, din care putem alege conştient ceea ce defineşte pasiunea şi personalitatea fiecăruia. Din păcate, diferenţele uriaşe dintre mediul rural şi cel urban se resimt şi în domeniul educaţiei, nu numai în ceea ce priveşte calitatea vieţii.

Şcoala rurală vs şcoala urbană

În mileniul al treilea, şcoala rurală se confruntă cu lipsuri. Distanţa faţă de şcoală ar fi una din principalele probleme ale comunităţilor izolate, urmate fireşte cele de dotări insuficiente, lipsa tehnologiei informaţiei, accesului la internet, a profesorilor calificaţi, lipsa fondurilor pentru activităţi extraşcolare în afara localităţilor, şi multe alte lipsuri care depărtează şcolarii de ceea ce înseamnă modernism, european, rămânând în continuare ancoraţi în tradiţional, între educaţia primită la şcoală, în familie şi biserică.

În timp ce şcolarii din mediul urban sunt într-o competitivitate antrenantă, tot timpul anului, umplând muzeele până la refuz, mai ales în „Săptămâna Altfel”, cei din mediul rural se mulţumesc cu puţin, atât cât le permite situaţia foarte timidă.

Iniţiativele ONG-urilor, şanse alternative

Proiectele de voluntariat şi iniţiativele ONG-urilor care, şi ele la rândul lor, se zbat pentru obţinerea unor fonduri, pot constitui alternative la procesul „egalităţii de şanse” prin activităţi non-formale. Oameni şi tineri inimoşi se deplasează, deseori, să ofere celor care, poate, nu au curent electric sau televizor şi nici acces la alte surse de informaţie (smartphonul fiind un obiect desprins din filmele SF), o fărâmă de cunoaştere, un fragment din spectacolul educativ-distractiv, prin jocuri şi ateliere formative, scoli de vară, acţiuni de transformare a unor visuri în realitate.

Asemenea iniţiative sunt de lăudat, ar trebui să fie cât mai multe, dar, există şi riscul ca autorităţile de la orice nivel să „adoarmă” în ignoranţă, pasând responsabilităţile voluntarilor şi ONG-urilor şi lăsând în continuare şcoala „pe întuneric”, atunci când aceştia lipsesc.

„Şcoala pe roţi”, un proiect exemplu

Este o iniţiativă a unui ONG, demnă de menţionat ca exemplu, un proiect ce se desfăşoară în nordul ţării şi care nu ţine cont de agenda “Şcolii Altfel”, ci de timpul şi altruismul tuturor factorilor implicaţi, pe tot parcursul anului.

Societatea Ştiinţifică Cygnus a preluat o iniţiativă mai veche a Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO şi de aproape 10 ani organizează Şcoala pe roţi.

cygnus

Cygnus a atras în acest proiect Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi, uneori, cu ajutorul Consiliului Judeţean Suceava, a Direcţiei de Tineret şi Sport Suceava, a unor firme şi persoane inimoase, reuşeşte să ducă mai departe un vis ce merită trăit.

Proiectul „Şcoala pe roţi” încearcă să rezolve câteva probleme ale sistemului de învăţământ, cu precădere cele legate de abandonul şcolar, de transferul de tehnologie didactică spre şcolile izolate, de orientare profesională a tinerilor şi încurajarea lor pentru a-şi continua studiile, dar si identificarea tinerilor cu capacităţi peste medie în vederea monitorizării permanente a acestor şi implicării lor în activităţi didactice viitoare (şcoli de vară, concursuri etc). Tinerii şi membrii comunităţii îşi pot completa cunoştinţele cu o serie de informaţii din unele domenii ale ştiinţei care nu sunt abordate în şcoala tradiţională, cum ar fi: Astronomie, Biofizică, Ştiinţe ale viitorului (nanotehnologii, robotică, cibernetică etc.), Radioamatorism şi Radioastronomie, Trans şi interdisciplinaritate, Mijloace audio-vizuale moderne.

cygnus2

Toate acestea implică deplasări în localităţi izolate, de 6-8 ori pe an, realizarea de ateliere şi demonstraţii şi implicarea tuturor celor prezenţi în activităţi practice:

“În timp ce se montează corturile şi echipamentele, tinerii se apropie uşor, timizi, nu întreabă nimic, dar dacă văd că este nevoie se implică, ajută. Aşa ceva nu au mai văzut. Se bucură când află că se pregăteşte ceva pentru ei şi pleacă zgomotoşi spre casă când sunt rugaţi să-şi anunţe vecinii, fraţii şi părinţii că sunt aşteptaţi cu toţii după amiază în zonă” descriu cei implicaţi în proiect.

Şcoala pe roţi se doreşte a fi o variantă a unui mediu de educaţie non-formală specifică structurării şi dezvoltării societăţii moderne, bazate pe informaţie, iar în cei peste 10 de ani de experienţă, Cygnus a organizat ateliere deschise, demonstraţii practice, şcoli de vară în peste 50 de localităţi din ţară.

Nevoile identificate şi care se încearcă să fie rezolvate prin programul „Şcoala pe roţi” sunt probleme ale întregii societăţi şi cu siguranţă nu vor fi rezolvate total de un singur ONG, dar cu speranţa că vom auzi des despre cât mai multe iniţiative de succes, vom putea poate observa, în timp, reducerea disparităţilor dintre comunităţile izolate şi restul ţării.

cygnus3

Sursa articol: Alexandra TĂTARU, „Şcoala altfel poate avea şi roţi”, revista Ştiinţă şi Tehnică, aprilie 2015, pag. 88

www.stiintasitehnica.com

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
 

Părerea ta contează pentru mine