Opinia mea despre planul cadru pentru învățământul gimnazial

Pentru că tot e vremea dezbaterilor despre acest vestit Plan Cadru în variante care mai de care mai nemultumitoare și care provoacă discordii în rândul celor care acordă importanță subiectivă domeniului principal pentru care s-au specializat, în nu știu ce măsură cu gândul la evoluția școlarilor, dar în măsura în care nu am vrea să ni se taie nimic, dar să se mai adauge pe ici pe colo, am scris câteva rânduri, zic eu obiective pe care le-am publicat în revista Știința și TEhnică din luna februarie 2016.

Vă redau integral textul publicat la pagina 110. Pentru celelalte articole din S&T puteți intra pe site sau puteți cumpăra revista de la chioșcurile de ziare.

”Mărul discordiei” privind noul plan-cadru pentru gimnaziu

Recent, Institutul de Științe ale Educației a lansat în dezbatere publică propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII. Perioada 22 decembrie 2015 – 22 ianuarie 2016 a fost alocată acestei dezbateri publice prin care orice cetățean interesat de educație sau de viitorul copiilor săi le-a putut consulta online pe site-ul Ministerului Educației și a putut veni cu sugestii și propuneri concrete.

Dezbaterile, conform calendarului, s-ar fi desfășurat și prin conferințe față în față, la nivel județean, în perioada 4-22 ianuarie 2016, propunerile urmând să fie analizate, apoi să se treacă la revizuirea proiectului și validarea acestuia în perioada 8-10 februarie 2016. Până la finalizarea acestui articol nu am avut nicio confirmare din teren precum că aceste dezbateri au avut loc la modul fizic.

”Inovarea curriculară trebuie să continue”

De parcă ar fi singura problemă din educație. Există o mulțime de chestiuni ce trebuie să le rezolvăm cât mai urgent, dar ne place să ”reformăm” învățământul cu pași mici, de vreo 25 de ani și tot schimbăm pe ici pe colo, dar nimic esențial. Rămânem veșnic la stadiul de elaborări de strategii, planuri cadru, teoretizare excesivă, centrare pe elev doar pe hârtie și nimic concret, cu aplicare facilă și imediată?

Argumentul celor de la Institutul de Științe ale Educației, pentru lansarea noilor planuri cadru, este inovarea curriculară care trebuie să continue, actualii elevi de gimnaziu învățând după planurile cadru promovate în urmă cu 15 ani, iar cei care sunt acum în clasa a III-a reprezintă prima generație care urmează un nou curriculum (pe bază de competențe cheie).

Procesul de elaborare a propunerilor de planuri cadru pentru gimnaziu s-a fundamentat pe un set de repere şi principii de dezvoltare curriculară și pe un profil de formare al absolventului promovate în documentul de politici “Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional”. Documentul a fost supus dezbaterii publice în perioada august-septembrie 2015, se mai arată în argumentul celor de la I.Ș.E, publicat pe www.edu.ro

Analizând rezultatele în sinteză ale I.Ș.E în urma dezbaterii din perioada august-septembrie 2015, se poate constata cu ușurință că doar 83 de reprezentanți la atelierele consultative au decis ”soarta” acestui segment al educației, din care doar 25 de experți educaționali, vreo 14 reprezentanți ai sindicatelor și vreo 20 ai societății civile. Nu se știe însă cam cât de hotărât și-au expus punctele de vedere. Doar 590 de persoane au accesat chestionarul online, din care doar 343 au parcurs documentul în întregime înainte să-și expună părerea, iar cel mai mare procent de interes a fost al celor din București (24 %), urmat la mare distanță de cei câte 6% din județele Brașov, Galați, Bacău și Cluj. De parcă doar atâția interesați există în școlile românești, să nu mai spunem despre faptul că numai 19% din mediul rural ar fi, parcă, conectați la internet pentru a se lămuri despre viitorul școlii.

”Să se schimbe pe ici pe colo, dar să rămână la fel”

Orice modificare, indiferent de domeniul în care se produce, determină grade de satisfacție diferite. Niciodată nu va putea fi toată lumea mulțumită, vor fi păreri diverse, confuzii, chiar și lipsă de reacție, mai ales dacă peste un deceniu, ori două, ai fost obișnuit cu ceva care nu s-a schimbat.

De câte ori nu am fost martori la dezbateri publice ”de formă” și cei chestionați, sau rugați să propună, și-au pierdut timpul degeaba? Atunci când s-a făcut modificarea, după ”dezbaterea publică”, nimeni nu și-a recunoscut propunerea pe undeva. Asta a condus, ulterior, la o ruptură din ce în ce mai mare între cei care iau decizii și cei care ar trebui să le propună, în gradul de conștientizare a importanței unei decizii în ce privește soarta educației, de către înșiși angajații în domeniu. Pur și simplu intervine indiferența sau supunerea fără ”bătălie”, ceea ce nu este de dorit, iar starea de supunere fără soluții viabile se reflectă în starea învățământului actual.

Odată cu lansarea în decembrie a noului plan-cadru, nu au întârziat să apară câteva reacții în media, mai ales în online. Timide reacții, dar au existat câteva zile, ca orice chestiune aprigă ce se stinge la apariția unui alt subiect ”fierbinte”, fără legătură cu cel dinainte.

Unii au spus că nicio o variantă, din cele trei, nu ar fi bună, că sunt prea multe ore la unele obiecte, față de altele, că au dispărut discipline, că și latina e importantă, că și muzica de ce nu ar fi, dar și desenul și tot așa. Pe platformă sunt expuse și elementele comune sau de diferențiere dintre planul vechi și cel nou, noutățile sau accentele diferite, cele trei variante propuse alături de varianta inițială putând fi consultate public.

Variantele sunt făcute, după părerea mea, după același criteriu de aruncare a zarurilor la nimereală, fără să schimbe mare lucru. Desigur, varianta 2 este cea mai prost jucată, dar nici din prima, nici din a treia nu am văzut că s-ar fi desființat discipline, ci dimpotrivă, s-au lăsat acele opționale care pot fi introduse la decizia școlii. Au rămas cele 28-30 de ore săptămânale de studiu și aceleași arii curriculare, dar și aceleași lipsuri în școli în privința aplicării acestui plan cadru.

Bagajul de cultură generală este necesar și obligatoriu a fi însușit la școală, dar importanța cuvenită ar putea fi alocată tuturor disciplinelor dacă la sfârșitul unui ciclu, elevii ar da un test complex, nu numai axat pe limba română și matematică?

Teoretizarea excesivă este una din problemele majore, iar lipsa fondurilor pentru dotări, laboratoare, cadrul adecvat experiementelor școlare, a deplasărilor în teren pentru studierea unor procese și fenomene, lipsa dușurilor la sălile de sport etc., reprezintă alte și alte chestiuni care trebuie stringent rezolvate și care nu țin de Institutul de Științe ale Educației.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
Împarte altoraShare on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someone
 

Lasă un răspuns