Despre spiritul civic și încă altceva

Era înainte de 1989. Stăteam deseori pe covor cu o farfurie de semințe prăjite în față și așteptam să înceapă programul la TV. Așteptam, de fapt, ora 20.00. Telejurnalul. Știrile seci. După, poate urma și un film. Și gata. Doar două ceasuri de program TV. Atât! Iarna așteptam această oră ca pe soarele răsărind în zona polară. Vara era mai ușor. Până la ora începerii Telejurnalului sau Telecinematecii, existau alternative de petrecere a timpului liber. Se putea asculta ciripitul păsărelelor, se putea privi cerul…, ori puteai să asculți zgomotul unui tractor sau camion care-ți întrerupea ”Călătoria spre centrul Pământului” în compania lui Jules Verne. Ahh!!! Puteai citi și manualul de economie politică. Nici nu mai conta că totul era o aberație. Tot prăfuit ieșeai din situație și plecai de pe prispa casei… mai puțin trist decât acum. Ce vremuri! Și, spre deosebire de astăzi, toate erau niște fleacuri!!!

Acum oamenii se revoltă din orice

De la cel mai mic fleac, de genul ”Dragnea și-a tras amantă” sau ”nu avem unde plimba cățelul” până la cel mai mare ”fleac” cum ar fi, de exemplu, ”Guvernul adoptă o strategie greșită”. Dar până la politica națională, ne ”mănâncă” cea locală, mult mai repede. Administrativ, la nivel local, contează mai mult oamenii și faptele lor, nu neapărat politica lui Dragnea, Grindeanu, Iohannis și alții. Dacă amestecăm lucrurile, dispare orice urmă de realizare. Facem ”omletă civică”. Și atât. Rămânem ancorați în ”Ordonanța 13”, în pensii speciale, în salarii ”babane”, evaziuni fiscale, dar gropile și gunoiul le călcăm zilnic. Mizeria stă tot pe preșul nostru sau în fața geamului, ori pe trotuarul pe care mergem.

Acum totul e gri și trist. Nu ne mai bucură nimic. Avem știri non stop, avem desene animate fără limită de timp al difuzării, avem filme pe toate canalele, avem cinematografe, câte 3-4/oraș, multiplexuri chiar, avem teatrele deschise, cultura finanțată, avem granițele la fel de deschise, bibliotecile pline, dar analfabetismul funcțional, ignoranța și neștiința conștientă sau produsă ne copleșesc în școli, în instituții, pe stradă. Tristețea din prezent se naște din dorințele neîmplinite și așteptările deșarte. Ai pretenții de la oameni că sunt mult mai bine informați, că au avut parte de experiențe diverse, au călătorit mult, au termene de comparație, exemple de bună practică ș.a.m.d.. Desigur, ar mai fi vorba de categoria aceea asistată, cea care se complace în sărăcie și ajutor social, aceea care nu face nimic bun, ci doar ”desface”, dar și aici există exemple și tipologii, la fel ca și în categoria dinainte amintită.

Mizeria nu se naște din sărăcie, ci din ignoranță

Mizeria se naște din ignoranță, din delăsare, din lipsa conștiinței personale și civice. De ce cartierele sărace sărace ale lumii sunt și mizere? Pentru că sărăcia se naște din neputință dar și complacere. Când stai ca leneșul în ”roabă” și aștepți să ți se ”înmoaie posmagii”, desigur că e foarte greu să faci curățenie în jurul tău și să răzbești într-o ”sălbăticie socială”. Așa e și la oraș sau oriunde ne deplasăm. Aruncăm punga cu gunoi în pubela plină și poate o lăsăm și pe lângă ea, în timp ce pubela de alături e goală, aruncăm ambalajul la coșul de gunoi superplin și ne lipsim să căutăm altul mai gol, aruncăm pungile și ambalajele pe jos sau pe fereastra automobilului sau șofăm cu geamurile deschise și manelele la maxim, aruncăm chiștoacele și cojile de semințe pe caldarâm, vandalizăm stațiile de autobuz, stricăm scaune, scrijelim copacii ș.a.m.d.. Deunăzi, un tip coboară dintr-un autoturism de lux și-și aruncă punga plină de gunoi, cu aroganța cocălarului, pe un câmp. Azi se face curat, mâine e plin de gunoi peste tot. Și cine este vinovatul? Administrația locală, în frunte cu primarul. Cetățeanul?? nuuu!! El doar plătește taxe și impozite și altul trebuie să fie pus să facă curățenie după el!!! Doar pentru că ”așa trebuie”!!!

Unde e spiritul civic?

Toată lumea acuză, toată lumea critică. Inclusiv eu. Însă eu am învățat ceva de-a lungul timpului. Nu trebuie să te limitezi la a te plânge pe banca din fața blocului, pe blog, pe facebook, ori prin ziare. Este important ca ”off-ul” tău să ajungă unde trebuie. Sper ca mulți să facă la fel. Cu argumente bine conturate, cu limbajul adecvat și cadrul necesar. Avem educația dezbaterilor publice? Nu, cu siguranță nu. Am învățat între timp că, cel puțin în noua administrație, poți lua cuvântul, indiferent de cine ești, să-ți expui ideile, sugestiile, soluțiile, în dezbaterea publică organizată și în ședința publică. Dacă nu îți convine ce se pune la cale pentru viitor, ridică mâna în sala de ședințe și propune concret ce ai de propus. Măcar ai mulțumirea că ai semnalat problema. Citește ziarele, citește paginile oficiale, fii la curent cu noutățile. Propune, acționează și nu te mai plânge înainte să faci ce ai de făcut. Iar la ședința de consiliu local mai ai posibilitatea să te înscrii la cuvânt, la secțiunea diverse. Vorbele pot valora mai mulți bani atunci când sunt spuse unde trebuie și când trebuie. Ahh! Să nu uit!!! Iar votul tău trebuie să-l dai. Ieși la vot. Degeaba te plângi sau critici dacă nu ți-ai exercitat dreptul de vot.

Cum se poate face ordine în oraș?

Din experiența călătoriilor mele și din istoricul marilor civilizații, disciplina și mentalitatea se schimbă în sute și mii de ani. Cu supraveghere și sancțiuni. Alteori, se face și cu ”bățul”, în timp mai scurt. Dar noi ne-am câștigat dreptul la democrație și e clar că pare foarte greu să gestionezi vandalismul atunci când omul are toate drepturile și administrația locală toate obligațiile. Doar dăm vina pe ceilalți pentru neputințele noastre în loc să ne implicăm direct să schimbăm ceva. Conștiința e ceea ce trebuie să ne mustre, înainte de sancțiunea aplicată de polițistul local, rutier etc. Amenzi usturătoare, sancțiuni care să te lase cu buzunarele goale. Pentru cojile de semințe, pentru gunoiul aruncat la întâmplare, pentru mizeria lăsată de câinele scos la plimbare, pentru tot ce pretinzi să se curețe după tine. Dar? Mai există un ”DAR”. Un polițist la o persoană ar fi o cheltuială prea mare. Educația civică vine din conștiință, repet, și acolo unde nu e, se poate face cu forța cea ”dulce”!!!

Din punctul meu de vedere, se va evita oricare ”nu știu cine a făcut”, ”nu sunt eu vinovat” prin extinderea SISTEMULUI de supraveghere VIDEO în tot orașul. Civilizația se naște și cu ”Big brother” la toate colțurile străzilor. Să fie lumină și supraveghere. Siguranța personală și respectul față de ceilalți doar așa pot fi garantate. Și, dacă în anul 2017, al 27-lea din democrație și al treilea mileniu după Hristos, nu înțelegem că viața noastră depinde de propriile noastre acțiuni, nici măcar Dumnezeu nu mai poate ajuta Pământul de atâta sufocare și nesimțire din toate direcțiile.

Notă: Articolul a fost publicat în Revista Activ Press, luna august, 2017

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeinstagramby feather
Împarte altoraShare on Facebook60Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someone
 

Lasă un răspuns